A aparut o stire intersanta in media, venita de peste hotare. O femeie din Kansas (SUA) a fost gasita de catre un serif "intepenita" de mai bine de doi ani pe toaleta casei in care locuia impreuna cu prietenul ei. Muschii de la picioare i s-au atrofiat, iar capacul de toaleta i s-a lipit de corp astfel ca pielea femeii de 35 de ani a crescut in jurul capacului de toaleta.
Ea a refuzat initial sa primeasca ingrijiri medicale, insa, intr-un final, a fost convinsa ca trebuie sa mearga la spital.
Prietenul femeii urmeaza sa fie anchetat pentru stabilirea culpabiltatii cu toate ca acesta a avut grija de aceasta aducandu-i de mancare si apa in tot acest timp. De asemenea, acesta o ruga pe prietena lui sa se ridice de pe toaleta iar acesta raspundea cu nonsalanta: "POATE MAINE!"
miercuri, 19 martie 2008
sâmbătă, 15 martie 2008
Despre religie... in viziunea mea de profan
Subiectul super discutat in media m-a facut si pe mine sa meditez.
Nu sunt crestina practicanta, nu ma duc la biserica si nu ma rog decat foarte rar, dar cred in Dumnezeu cu toate ca mi se pare ca noi avem tentinta de a-L mimimaliza, de a-I limita puterile si influenta conferindu-I coordonatele noastre umane.
Cred! Si asta consider eu relevant, respectarea ritualurilor religioase sunt mai putin importante!
Nu imi place gestul facutului crucii cand treci pe langa o biserica - niciodata nu mi-am facut cruce doar ca trec pe langa un lacas sfant, spre nemultumirea mamei.
Nu-i vad rationamentul! Iti faci cruce ca sa ce? Sa te vada lumea ca esti credincios? Pai si cu smerenia cum mai ramane ? Probabil ca suntem un popor ramas in urma. E in sangele nostru de roman sa ne supunem - sa plecam capul sa nu-l taie sabia. Pe acelasi sistem, copilul face cruce sa nu il calce masina in interesctie.
Facutul crucii e un automatism, nu cred ca lumea din autobuze se "contopeste cu harul divin" in acel moment.
Religia si toate obiceiurile pe care le implica tin de fiecare persona in parte si ar trebui savarsite in intimitate, in niciun caz in locuri publice!
Cred in importanta religiei in lume si in rolul ei de a mentine un echilibru in lume, dar parca unele "Adevaruri", unele "Dogme" sunt cam deplasate!
Nu sunt crestina practicanta, nu ma duc la biserica si nu ma rog decat foarte rar, dar cred in Dumnezeu cu toate ca mi se pare ca noi avem tentinta de a-L mimimaliza, de a-I limita puterile si influenta conferindu-I coordonatele noastre umane.
Cred! Si asta consider eu relevant, respectarea ritualurilor religioase sunt mai putin importante!
Nu imi place gestul facutului crucii cand treci pe langa o biserica - niciodata nu mi-am facut cruce doar ca trec pe langa un lacas sfant, spre nemultumirea mamei.
Nu-i vad rationamentul! Iti faci cruce ca sa ce? Sa te vada lumea ca esti credincios? Pai si cu smerenia cum mai ramane ? Probabil ca suntem un popor ramas in urma. E in sangele nostru de roman sa ne supunem - sa plecam capul sa nu-l taie sabia. Pe acelasi sistem, copilul face cruce sa nu il calce masina in interesctie.
Facutul crucii e un automatism, nu cred ca lumea din autobuze se "contopeste cu harul divin" in acel moment.
Religia si toate obiceiurile pe care le implica tin de fiecare persona in parte si ar trebui savarsite in intimitate, in niciun caz in locuri publice!
Cred in importanta religiei in lume si in rolul ei de a mentine un echilibru in lume, dar parca unele "Adevaruri", unele "Dogme" sunt cam deplasate!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
