A aparut o stire intersanta in media, venita de peste hotare. O femeie din Kansas (SUA) a fost gasita de catre un serif "intepenita" de mai bine de doi ani pe toaleta casei in care locuia impreuna cu prietenul ei. Muschii de la picioare i s-au atrofiat, iar capacul de toaleta i s-a lipit de corp astfel ca pielea femeii de 35 de ani a crescut in jurul capacului de toaleta.
Ea a refuzat initial sa primeasca ingrijiri medicale, insa, intr-un final, a fost convinsa ca trebuie sa mearga la spital.
Prietenul femeii urmeaza sa fie anchetat pentru stabilirea culpabiltatii cu toate ca acesta a avut grija de aceasta aducandu-i de mancare si apa in tot acest timp. De asemenea, acesta o ruga pe prietena lui sa se ridice de pe toaleta iar acesta raspundea cu nonsalanta: "POATE MAINE!"
miercuri, 19 martie 2008
sâmbătă, 15 martie 2008
Despre religie... in viziunea mea de profan
Subiectul super discutat in media m-a facut si pe mine sa meditez.
Nu sunt crestina practicanta, nu ma duc la biserica si nu ma rog decat foarte rar, dar cred in Dumnezeu cu toate ca mi se pare ca noi avem tentinta de a-L mimimaliza, de a-I limita puterile si influenta conferindu-I coordonatele noastre umane.
Cred! Si asta consider eu relevant, respectarea ritualurilor religioase sunt mai putin importante!
Nu imi place gestul facutului crucii cand treci pe langa o biserica - niciodata nu mi-am facut cruce doar ca trec pe langa un lacas sfant, spre nemultumirea mamei.
Nu-i vad rationamentul! Iti faci cruce ca sa ce? Sa te vada lumea ca esti credincios? Pai si cu smerenia cum mai ramane ? Probabil ca suntem un popor ramas in urma. E in sangele nostru de roman sa ne supunem - sa plecam capul sa nu-l taie sabia. Pe acelasi sistem, copilul face cruce sa nu il calce masina in interesctie.
Facutul crucii e un automatism, nu cred ca lumea din autobuze se "contopeste cu harul divin" in acel moment.
Religia si toate obiceiurile pe care le implica tin de fiecare persona in parte si ar trebui savarsite in intimitate, in niciun caz in locuri publice!
Cred in importanta religiei in lume si in rolul ei de a mentine un echilibru in lume, dar parca unele "Adevaruri", unele "Dogme" sunt cam deplasate!
Nu sunt crestina practicanta, nu ma duc la biserica si nu ma rog decat foarte rar, dar cred in Dumnezeu cu toate ca mi se pare ca noi avem tentinta de a-L mimimaliza, de a-I limita puterile si influenta conferindu-I coordonatele noastre umane.
Cred! Si asta consider eu relevant, respectarea ritualurilor religioase sunt mai putin importante!
Nu imi place gestul facutului crucii cand treci pe langa o biserica - niciodata nu mi-am facut cruce doar ca trec pe langa un lacas sfant, spre nemultumirea mamei.
Nu-i vad rationamentul! Iti faci cruce ca sa ce? Sa te vada lumea ca esti credincios? Pai si cu smerenia cum mai ramane ? Probabil ca suntem un popor ramas in urma. E in sangele nostru de roman sa ne supunem - sa plecam capul sa nu-l taie sabia. Pe acelasi sistem, copilul face cruce sa nu il calce masina in interesctie.
Facutul crucii e un automatism, nu cred ca lumea din autobuze se "contopeste cu harul divin" in acel moment.
Religia si toate obiceiurile pe care le implica tin de fiecare persona in parte si ar trebui savarsite in intimitate, in niciun caz in locuri publice!
Cred in importanta religiei in lume si in rolul ei de a mentine un echilibru in lume, dar parca unele "Adevaruri", unele "Dogme" sunt cam deplasate!
miercuri, 5 decembrie 2007
Cum boxăm Europa?
Avem talente încât să uimim o lume întreagă şi am dat lumii un număr relativ important de creatori şi valori culturale.
Citim in presă despre tineri români care izbutesc să se afirme pe plan internaţional, pe sine şi să afirme şi România.
Câştigarea de către Cristian Mungiu, 39 de ani, a Palme d'Or-ului arată impactul unei generaţii noi care promite!
Pelicula lui Cristian Mungiu '4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile' a obţinut la Berlin, Premiul pentru cel mai bun film european al anului 2007, care este echivalentul Oscarului acordat de Academia Europeană de Film. În plus, talentatul cineast a câştigat şi Premiul Regizorul european 2007.
Câştigăm numeroase premii în fiecare an la salonul invenţiilor de la Geneva. Şapte Premii Speciale, 25 de medalii de aur, dintre care 4 cu felicitările Juriului, 17 medalii de argint şi două medalii de bronz reprezintă palmaresul României la ediţia din 2007.
România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă.
Rezultate remarcabile şi peste ocean!
La “Microsoft”, a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români!
Avem tot ce ne trebuie sa uimim lumea în sensul bun al cuvântului! Ne lipseşte însă încrederea în noi!
Citim in presă despre tineri români care izbutesc să se afirme pe plan internaţional, pe sine şi să afirme şi România.
Câştigarea de către Cristian Mungiu, 39 de ani, a Palme d'Or-ului arată impactul unei generaţii noi care promite!
Pelicula lui Cristian Mungiu '4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile' a obţinut la Berlin, Premiul pentru cel mai bun film european al anului 2007, care este echivalentul Oscarului acordat de Academia Europeană de Film. În plus, talentatul cineast a câştigat şi Premiul Regizorul european 2007.
Câştigăm numeroase premii în fiecare an la salonul invenţiilor de la Geneva. Şapte Premii Speciale, 25 de medalii de aur, dintre care 4 cu felicitările Juriului, 17 medalii de argint şi două medalii de bronz reprezintă palmaresul României la ediţia din 2007.
România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă.
Rezultate remarcabile şi peste ocean!
La “Microsoft”, a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români!
Avem tot ce ne trebuie sa uimim lumea în sensul bun al cuvântului! Ne lipseşte însă încrederea în noi!
luni, 3 decembrie 2007
Ne vedem pe mess!
Foarte popular în rândul internauţilor serviciile de mesagerie instantanee au luat o amploare atât de mare, încât numeroşi ultilizatori îşi construiesc o viaţă alternativă în acest spaţiu virtual.
Gratuitatea, facilitatea transmiterii informaţilor, comunicarea cu mai multe persoane simultan şi instantaneu, posibiltatea stabilirii unei legaturi în direct sunt beneficii de care dispun aceste servicii şi care au dus la succesul şi răspândirea fenomenului în rândul persoanelor conectate la internet.
Urmând reţeta de succes a celor de la Yahoo tot mai multe companii ca MNS, GOOGLE, au introdus acestă formă de comunicare on-line, însă, Yahoo rămâne liderul pe piaţa fiind cel mai utilizat.
Rămâne de studiat impactul şi efectul asupra publicului în urma ultilizării acestor forme de comunicare.
Este benific în măsura în care utilizatorul nu se rupe complet de lumea reală şi de socializarea în spaţii publice.
Există insă situaţii când internautul preferă cu precadere socializarea online, datorită simplităţi, comodităţii sau a altor factori. Am auzit vorbindu-se despre numeroase iubiri pe net, de oameni care se îndrăgostesc relaţionând doar asa, on-line!
Sunt persoane care încep să gândească şi să vadă lucrurile aşa cum sunt obişnuite în acest spaţiu virtual "la un click de mouse", unde poţi bana foarte uşor o persoană "deranjantă" trecându-o pe "offline" sau dându-i "ignore". Sunt cazuri extreme dar există!
În măsura în care ştim să păstrăm un echilibru, Messengerul este un servicu care ne oferă foloase: posibilitatea de a ţine legatura cu familia şi prietenii aflaţi la distanţă, de a stabili noi legături şi infiripa prietenii, dar şi posibilitatea vizualizării şi audierii instantaneu.
Gratuitatea, facilitatea transmiterii informaţilor, comunicarea cu mai multe persoane simultan şi instantaneu, posibiltatea stabilirii unei legaturi în direct sunt beneficii de care dispun aceste servicii şi care au dus la succesul şi răspândirea fenomenului în rândul persoanelor conectate la internet.
Urmând reţeta de succes a celor de la Yahoo tot mai multe companii ca MNS, GOOGLE, au introdus acestă formă de comunicare on-line, însă, Yahoo rămâne liderul pe piaţa fiind cel mai utilizat.
Rămâne de studiat impactul şi efectul asupra publicului în urma ultilizării acestor forme de comunicare.
Este benific în măsura în care utilizatorul nu se rupe complet de lumea reală şi de socializarea în spaţii publice.
Există insă situaţii când internautul preferă cu precadere socializarea online, datorită simplităţi, comodităţii sau a altor factori. Am auzit vorbindu-se despre numeroase iubiri pe net, de oameni care se îndrăgostesc relaţionând doar asa, on-line!
Sunt persoane care încep să gândească şi să vadă lucrurile aşa cum sunt obişnuite în acest spaţiu virtual "la un click de mouse", unde poţi bana foarte uşor o persoană "deranjantă" trecându-o pe "offline" sau dându-i "ignore". Sunt cazuri extreme dar există!
În măsura în care ştim să păstrăm un echilibru, Messengerul este un servicu care ne oferă foloase: posibilitatea de a ţine legatura cu familia şi prietenii aflaţi la distanţă, de a stabili noi legături şi infiripa prietenii, dar şi posibilitatea vizualizării şi audierii instantaneu.
Ţiganiada românească
Problema ţiganilor a fost şi este în continuare îndelung discutată, comentată, analizată în presa românescă dar şi în cea internaţională. Declanşată de mult mediatizatul eveniment în care este implicat un cetăţean de etnie romă Romulus Mailat, inculpat pentru uciderea, violarea şi jefuirea soţiei de 47 de ani a unui ofiţer de marină. Femeia a murit în chinuri, după o suferinţă prelungită, lasată să agonizeze într-un şanţ.
Pe fondul indignării şi a furiei faţă de bestiala crimă comisă de ţiganul român, comunitatea italiană trece la aplicarea unor măsuri drastice de expulzare a neleguiţilor stabiliţi în Italia cu precadere cei de naţionalitate română.
In Evenimentul Zilei, Cărtărescu http://www.evz.ro/article.php?artid=329997 pune problema din punctul lor de vedere, "a ţiganilor discriminaţi": cum am face noi in locul lor dacă, după secole de robie nu ne-am găsi locul în societate, dacă am putea discerne între bine şi rău şi am şti ce cale să urmăm. Situaţia lor de "masă amorfă, degradată" , cum îi defineste scriitorul, se datorează lor, ei au ales să devină astfel, nu din cauza discriminării lor de către comunitatea românească, care a abuzat de serviciile lor în perioada de robie, ca mai apoi să-i lase de izbelişte!
Nu cred că e vina nostră că ei nu s-au putut integra! Nu îi dau dreptate lui Cărtărescu :lumea nu dispreţuieşte toţi romi ci, doar acea parte care a devenit laşă, clevetitoare, beţivă, nelegiuită, care din păcate este majoritară. Nu sunt xenofobă când o spun! Am prieteni de etnie romă, care sunt mai presus decât mulţi români, şi care dau dovadă de o inteligenţă net superioară lor.
Pe fondul indignării şi a furiei faţă de bestiala crimă comisă de ţiganul român, comunitatea italiană trece la aplicarea unor măsuri drastice de expulzare a neleguiţilor stabiliţi în Italia cu precadere cei de naţionalitate română.
In Evenimentul Zilei, Cărtărescu http://www.evz.ro/article.php?artid=329997 pune problema din punctul lor de vedere, "a ţiganilor discriminaţi": cum am face noi in locul lor dacă, după secole de robie nu ne-am găsi locul în societate, dacă am putea discerne între bine şi rău şi am şti ce cale să urmăm. Situaţia lor de "masă amorfă, degradată" , cum îi defineste scriitorul, se datorează lor, ei au ales să devină astfel, nu din cauza discriminării lor de către comunitatea românească, care a abuzat de serviciile lor în perioada de robie, ca mai apoi să-i lase de izbelişte!
Nu cred că e vina nostră că ei nu s-au putut integra! Nu îi dau dreptate lui Cărtărescu :lumea nu dispreţuieşte toţi romi ci, doar acea parte care a devenit laşă, clevetitoare, beţivă, nelegiuită, care din păcate este majoritară. Nu sunt xenofobă când o spun! Am prieteni de etnie romă, care sunt mai presus decât mulţi români, şi care dau dovadă de o inteligenţă net superioară lor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
